După OUG orașul meu a adormit, dar mie mi-a dat foc. Și încă mai ard
Pe final de octombrie am avut norocul să mă nimeresc într-un cerc de oameni adunați la mare depărtare de România, în Berlin, pentru a celebra și discuta efectele protestelor în România. Am plecat acolo alături de Cosmin de la Funky Citizens și Bogdan de la Documentaria.ro. Împreună, ei au pus cap la cap istoria recentă a României din perspectiva protestelor care s-au organizat în ultimii 10 ani. Utilizând sute de poze, albumul foto-jurnalistic Protest a creat premize pentru discuții activiste peste tot prin țară (București, Cluj, Brașov ș.a.), iar acum se afla în deplasare în Berlin unde Diaspora Civică Berlin a folosit acest prilej pentru a aduna diaspora activistă românească.
Într-o galerie intimă din New Köln stătea tapetat în poze tricolorul românesc, din diferite perspective – fluturând deasupra mulțimilor, plimbându-se în mâini agitate pe străzile Bucureștiului, odihnindu-se liniștit în retragerea spre case. Aici, în cartierul de imigranți din Berlin, am pornit discuții interesante plecând de la civism, diasporă și proteste, pentru a tâlcui rolul oamenilor în comunitatea lor.
Îți povestesc despre acest eveniment pentru că aici am cunoscut-o pe Laura (nu așa o cheamă, dar a dorit să rămână anonimă). Laura nu e ongistă, nu e politician, nu e comunicator, e doar o fată din Făgăraș care dorește mai mult de la țara ei. Și e oarecum normal să vrea asta, mai ales că a colindat lumea și deseori s-a asezat pe pământ străin comparând realitatea de acolo cu cea din România.
Laura s-a remarcat pentru că atunci când a luat cuvântul la dezbatere, sinceritatea și optimismul ei ne-au amuțit pe toți, iar la final a rupt din toată lumea aplauze. Și-a spus of-ul, și-a exprimat convingerea că „hope is not lost” și a mulțumit celor care schimbă România.
Aflând că este și ea donator la Fondul pentru Democrație, am discutat cu ea și i-am ascultat povestea.
„Eu mereu am fost combatantă, dar nu mereu interesată de societate. Beculețul s-a aprin iarna trecută și cred că sunt multe persoane în situația mea. Pe final de ianuarie, de fapt chiar pe 31, o verișoară mi-a zis să mergem la protestul din Făgăraș. Nu știam atunci de ordonanță dar m-am documentat. A început să mă ia cu nervi și când am ajuns la protest eram cea mai focoasă de acolo. Atunci au iești 600 de oameni.” – își amintește Laura.
Din păcate însă, flacăra s-a stins destul de rapid în Făgăraș (la ordin de partid, conform Laurei), dar ea s-a reprofilat și a început să frecventeze proteste din Sibiu, Brașov sau București.
„La București e miezul, acolo în față la Guvern. Am văzut oameni tineri, pe la 25-35 de ani, aprinși pentru lupta anticorupție. Și în Făgăraș suntem sătui. Nu poate tot orașul să tacă iar ei să ne fure. Dar protestele s-au domolit rapid. Eu personal nu cunosc lume în Făgăraș care să lupte constant. După ordonanță orașul a adormit la loc, dar mie mi-a dat foc. Și încă mai ard, chiar dacă nu în țară.”
– De ce partici la o discuție despre societatea românească în Berlin?
Pentru că vreau să continui. Nu mă dau bătută. Deși nu am experiență, învăț. Primul pas a fost să donez, e cel mai simplu. Donez celor care mi se par ok: Fondului, pentru platforma lui Cioloș. Oamenii care schimbă România au nevoie de resurse.
– Cum ai aflat de Fondul pentru Democrație?
Când lumea nu mai ieșea în Făgăraș, am început să mă duc în alte orașe. La Sibiu am cunoscut un amic care mi-a povestit de Fond – era și el donator. Am decis că este momentul să dau și eu pentru oamenii care se ocupă activ să schimbe România. Așa se pun pe picioare proiecte.
– Și ce tip de proiecte ai dori să finanțezi prin donațiile tale?
Păi, e important să înțelegem că totul durează. Trebuie timp pentru lucrurile astea, timp și răbdare. Nu se poate schimba România de pe-o zi pe alta. Eu cât pot de mult investesc în oamenii capabili și competenți care au nevoie de resurse pentru ideile lor, pentru activitatea lor pentru comunitate. În final, țara se va schimba dacă fiecare om din ea se schimbă.
La nivel de domenii, eu aș vrea ca oamenii să învețe să se implice. Să se ducă, de exemplu, la consiliile locale din orașele lor și să îi vadă pe cei care decid pentru ei. Așa poate vor înțelege că politicul lucrează pentru cetățeni, nu invers. Dar probleme sunt peste tot, de la educație, autostrăzi până la poluare.
– Și ce urmează pentru tine?
Am venit în Germania acum și doresc să rămân. Mie îmi plac regulile, de fapt să fie respectate regulile. Aici se întâmplă asta. Sistemul nemțesc este un model bun.
Mi-e teamă de populism, de efectele lui. Și în Germania, și în România. La noi toți așteaptă să le pice din cer, și dacă politicienii promit asta nu au cum să piardă. Dar nu e ok pentru viitor.
Conversația noastră nu s-a terminat însă pe un ton pesimist. Ne-am bucurat de cei 40 de oameni adunați din toate colțurile Berlinul de către un grup care încă nu s-a închegat de tot, care încă încearcă să își creioneze misiunea. Diaspora Civică Berlin a apărut și ea după protestele din ianuarie. La fel cum multe alte grupuri au apărut în țară.
Românii, unii, au înțeles că e nevoie să te implici dacă vrei să trăiești mai bine. Una dintre variante, cea mai simplă zic eu, este Fondul pentru Democrație, prin donație în fiecare lună. Acesta este gestul cu minim efort și mare impact – înseamnă resursă pentru aceia care au timp și idei de țară mai bună, de cetățeni activați.