Unde duce frica?

Stanley Milgram, un guru într-ale psihologiei sociale, făcea în anii ’60 experiemente prin care încerca să afle cum de oameni normali sunt dispuși să tortureze și să se impună prin frică în fața altor persoane necunoscute. El producea schimbări drastice de comportament și se folosea de un trick care atunci a funcționat negreșit: intervenția unei voci a autorității care legitima tortura și propovăduia frica.

Experimentul Stanley Milgram a demonstrat că o bună parte din oameni vor acționa necruțător atunci când au în spate o autoritate (care le absolvă din responsabilitate). Asta este ipoteza de la care a plecat și unul dintre proiectele care vede lumina zilei prin Fondul pentru Democrație.

poză realizată de Bogdan Dincă, Documentaria.ro

Documentaria.ro e un portal de fotografii despre România de azi ținut în picioare de fotojurnaliști pasionați. Ei au cochetat cu noțiuni ca obedineță și proteste în materialele pe care le realizează. Unul dintre ele este chiar albumul de fotografie ale protestelor românești din ultima decadă. Așa, din una în alta, la o bere și discuții, Bogdan Dincă (Documentaria.ro), Cosmin Pojoranu (Funky Citizents), Vlad Odobescu (Scena 9) și George Popescu (fotojurnalist) au ajuns la constatarea că frica este de fapt o constantă în modul în care lucrează administrația publică.

„Totul a pornit de la frică. Este un mecanism care funcționează, folosit de oamenii împotriva cărora protestăm noi. Mi se pare că e instrumentul la care apelează oamenii din vechea gardă. Și asta ne-a făcut să ne gândim că ei încearcă să bage frica în oameni și așa să câștige. Dar de fapt lucrurile nu stau chiar așa. E o foarte mare defazare dintre ei și noi, atât de mare că rămâi cu gura căscată.” – Bogdan Dincă.

Așa am și rămas când am văzut cum tipul din casa căruia se proiecta cu laserul <Vă vedem> în Piața Victoriei a fost citat de poliție, fără motiv și fără vreo plângere. Sau când proprietarul hostelului care a ținut protestatari gratuit a rămas fără alt local din Vamă, după ce fostul primar (PSD) i-a desfințat construcția fără vreun preaviz. Așa proactivitate rar găsești în rândul autorităților.

„În iarna aceasta au fost niște momente populare în care administrația sau politicienii au încercat să sedimenteze frica. A fost și cazul singurului protestatar din Odobești asupra căruia s-a pus presiune și frică.”

Cazul lui Cosmin Bîrsan de la Odobești este destul de celebru, el fiind singurul protestatar care s-a ales cu o amendă în urma plângerii făcute de edilul PSD al orașului, Daniel Nicolaș. Protestatarul anunța atunci belicos că vrea o țară liberă, că populația e înfricoșată, fiind convins că alți concitadini ar ieși dacă nu s-ar teme că vor avea probleme la muncă. (sursă) O poveste similară am auzit și în Alexandria, jud. Teleorman.

Bogdan Dincă și echipa cred că există o crevasă dintre felul în care lucrează administrația și felul în care cetățenii percep aceste forme de abuz. „Inițial, noi am aplicat la Fond pe ideea asta cu protestul, pentru a vedea cazurile punctuale unde a existat presiune și cum au încercat diverși să inoculeze frica.” 

Între timp, frica a apărut sub alte forme și în alte medii. Un exemplu cunoscut este Soros, aka țapul ispășitor pentru orice minciunică televizată. Bogdan Dincă a surprins cinstit realitatea: „Oamenii au nevoie de un inamic. E interesant cum o chestie atât de ridicolă se poate transforma în fircă. Discursul este similar cu cel din anii ’90, când „nu ne vindeam țara” străinilor, din frică de necunoscut.”

Frica este un instrument tare util pentru clasa celor care au nevoie ca reflectorul să îi țină în umbră. Este de fapt un cerc mai larg unde educația și veniturile joacă roluri importante.  „Administrația, funcționarii sunt de fapt cei care construiesc garduri în jurul cetățenilor. Cât mai multe, fie că e Soros, că sunt ONGiști sau străini, ei construiesc ziduri imaginare care ne mențin pe noi captivi. Din cauza asta mi se pare că frica reprezintă cărămizile prin care ei construiesc acest zid.”

Zidul imaginar care ține o parte a populației încătușată de teorii ale conspirației și de temerea că ziua de mâine stă în mâinile autorității apar în tot felul de situații la care nu te aștepți. Documentaria.ro și-a propus deci să elaboreze 5 articole despre sistemul autoritar și felul în care frica este folosită pentru a impune reguli. Materialele redactate vor face un periplu prin sistemul medical, prin anii ’90, prin sate și comune. Primul material despre proteste îl poți lectura chiar aici.

poză realizată de Bogdan Dincă, Documentaria.ro

„Privesc Fondul ca un prim pas, o fundație în această serie de materiale. Mi se pare că lumea se uită la politicieni fără speranță. Mie însă mi-ar plăcea să văd și mecanismele din spate. Frica este unul dintre acele instrumente pe care ei le tot folosesc, fie că țin români captivi în asistență socială sau că nu au ce mânca. Situațiile astea duc la frici.” – Bogdan Dincă.

Sunt românii niște creștini sârguincioși care privesc cu recunoștință și respect autoritatea? Suntem prizonieri în mecanismele fricii care plutește latent în deciziile noastre cotidiene? Cum ajung autoritățile să inoculeze frica pentru a-și păstra puterea? La aceste întrebări dorește Documentaria &co. să răspundă prin investigațiile pe care le redactează.

În casele noastre periodic se infiltrează câte-un bau-bau creat prin birourile politicienilor, pe holurile vreunei instituții, prin mulțimile de pe străzi. Singurul fel de a lupta împotriva acestor temeri rămâne să le scoatem la lumina zilei, să le disecăm și să vedem ce-ar fi de făcut. În cadrul unei serii de 5 materiale, documentăm câteva dintre întrupările diverse ale fricii: frica de a protesta, frica de și din sistemul medical, frica de primar, frica de Soros și frica de cutremure.” – Vlad Odobescu