Mihail Bumbeș despre Tabăra de Activism CRIM

Sigur ai auzit că “tinerii din ziua de azi…” – insert multe lucruri aici, de la faptul că nu votează, nu se implică, nu le pasă, nu știu pe ce lume sunt. Așa o fi? Unul dintre proiectele finațate de Fondul pentru Democrație în prima rundă este Tabăra de Activism CRIM, organizată de niște oameni cu ștate vechi într-ale activismului și protestului – Miliția Spirituală. Nu e nouă, se află la a cincea ediție, ediție posibilă prin sprijinul acordat chiar de voi, oamenii care ați donat pentru ca astfel de acțiuni civice să miște lucrurile. Am stat de vorbă cu Mihail Bumbeș, unul dintre membrii de bază ai Miliției, ca să aflăm mai multe despre tabără și despre ce s-a întâmplat acolo, în Piatra Craiului.

Cum ți-a venit ideea taberei?
Povestea s-a născut în urma unui studiu sociologic făcut de IMAS pentru Miliția Spirituală în toamna lui 2011 despre implicarea civică a tinerilor din România, iar una din soluțiile pe care le-am gândit împreună cu colegii mei pentru stimularea participării publice a tinerilor din Ro a fost construirea unui proiect care s-a numit CRIM*-Imagination is Power, în care se regăseau mai multe programe mici practice de dobândire de cunoștințe în domeniul activismului civic, printre care și „Tabăra de activism CRIM”. Începând cu 2013, tabăra a devenit un proiect/program strategic de sine stătător al Miliției Spirituale.

 
Care e gradul de implicare/activism în rândul tinerilor?
Comparativ cu alte țări occidentale, modest, dar în creștere față de anii 2000. Există o participarea semnificativă începând cu anul 2011, asta și datorită mișcărilor sociale din occident care au inspirat acțiuni în România. Vezi „Indignados” și „Occupy Wall Street din 2011.


De ce crezi că e așa?
Dacă anii 2000 au fost marcați de emigrație masivă, de dispariția centrelor mari industriale, de unde porneau mișcări sociale masive de protest, dar și de îngroparea mișcării studențești – unul din motive fiind festivalul UNIFEST (2001-2002) prin care studenții primeau acces gratuit în luna noiembrie la teatru, film, muzee etc (variantă intelectuală a micilor și a berei vangheliene), dat de Năstase la începutul anului universitar, care în mod tradițional era marcat de manifestații antiguvernamentale. După 2010, generația celor născuți în anii ”80 preiau inițiativa civică, fie că vorbim de grupuri informale, fie că ne referim la organizații nonguvernamentale. Participarea de astăzi a tinerilor a fost influențată fără îndoială și de protestele care au avut loc începând cu toamna lui 2011 (sit-in-ul de la Facultatea de Istorie), protestele din ianuarie-februarie 2012, toamna românească 2013 s.a.m.d.


Cum ai selectat participanții și cine au fost?
Există criterii ce țin de vârstă, valori, motivație, gradul de implicare etc. Au venit elevi de la licee din București, studenți din diferite zone ale țării (anul acesta am acceptat și studenți care studiază în afară), diverși tineri din zone creative.

Cum s-a desfășurat tabăra?
Anul acesta am avut parte de multă ploaie, ceea ce a testat limitele unora dintre participanți. Pe lângă căratul apei, a lemnelor, gătitul pe echipe care au fost preocupări zilnice, s-au ținut ateliere de facilitare și consens; jurnalism alternativ; drepturile omului; tehnici de rezistență pasivă; viață privată, securitate și programe libere; idei și planuri de acțiune civică. Plus o drumeție pe munte până la cota 1900.

Ce au învățat tinerii?

Au învățat că activismul nu e o plimbare pe faleza mării la ceas de seară. Că e nevoie de timp, stomac puternic și efort susținut pentru a deveni activist.




Cum ai văzut cotribuția Fondului la realizarea proiectului?
Pentru Miliția Spirituală, organizație cu un anumit pedigree activist, sursele de finanțare în astfel de proiecte percepute ca fiind radicale sunt extrem de puține spre deloc. Fără bănuții de la FpD, ne-ar fi fost foarte dificil să organizăm cea de a V-a ediție a taberei de activism CRIM.

Cum ți se pare ca idee și ca impact Fondul pentru Democrație?
Sunt uimit că există. Sper să se concentreze pe proiecte cât mai practice și să evite pe cât posibil birocrația la raportări, care de cele mai multe ori ucid orice fel de pasiune pentru implementarea proiectului. FpD, dacă e suficient de isteț și atent, prin ceea ce face astăzi poate pune bazele uneui culturi a donatorului în România.