Radu Atanasiu: Am donat pentru creșterea unor mecanisme sustenabile de gestionare a societății
Pe Radu Atanasiu îl vezi implicat în multe. Fie că aleargă la maraton cu inconfundabilele sale urechi de Mickey Mouse pentru o cauză, fie că pune pe picioare DeBunavoie.ro, pentru a uni voluntarii cu ONG-urile, fie că face parte din board-ul unei organizații nonguvernamentale sau scrie despre subiecte care țin de mentalități și gândire critică, Radu nu stă cu mâinile în sân. E antreprenor, angel investor, predă critical thinking la Maastrich School of Management și, în general, îi place să întoarcă pe toate părțile lumea în care trăiește și mecanismele ei de gândire și acțiune.
Radu e unul dintre oamenii care, lună de lună, prin donație recurentă, contribuie la Fondul pentru Democrație. Ce l-a făcut să doneze? Spune el: “Democratizarea se referă nu doar la stat sau la clasa politică. Trebuie să se refere și la societate și implică dezvoltarea unor mecanisme de participare mai evoluate decât votul sau mitingul+pancarta. Am donat pentru creșterea unor mecanisme sustenabile de gestionare a societății, dezvoltate de jos în sus (nu ca statul, de sus în jos).”
Fake news îl scot din minți, poate să-ți facă analize îndelungi despre erorile de gândire și argumentație, dar și pe manipularea din discursul politicienilor, crede în fapte, în logică și-n acțiune. Întrebat ce tipuri de proiecte ar vrea să finanțeze Fondul, răspunde: “Proiecte care să rezolve ingenios probleme punctuale. O să dau două exemple: Fiecare Vot și Factual.”
De ce este nevoie de un Fond? Și, până la urmă, ce probleme poate rezolva societatea civilă? Că pe stat, vedem bine, nu ne putem baza mereu să ne rezolve problemele. Radu vine din nou cu exemple concrete de ce poate rezolva societatea civilă: “Neîncrederea în celălalt. Nu știu cum. Aș propune mecansime simple de dialog și de cunoaștere a celuilalt, spre exemplu un ceai săptămânal găzduit de o personalitate mai degrabă imparțială, gen Andreea Esca, la care să invite doi exponenți ai unor tabere diferite din societate (ex Olivia Steer și Vlad Mixich). Întâlnirea să nu fie publică, dar să se facă publice scurte declarații după.”
Unul dintre momentele când un articol de-al lui Radu a stârnit dezbateri aprinse a fost când s-a întrebat cum ar fi să dăm drept de vot companiilor. Ar trebui să se implice companiile în viața publică? “Se implică deja, dar, atunci când tema e politizată, cântăresc mai mult înainte să se implice. Și o fac mai discret. Am scris în revista BIZ un articol în care propuneam să se dea (ca în Australia sau zone din UK) drept de vot companiilor. Un vot per CUI. Chestia asta ar da dreptul companiilor să aibă un glas mai puternic pe astfel de teme. Principiul e unul vechi, no taxation without participation. Dar e o temă încă sensibilă.”
O cură serioasă de găndire critică nu ne-ar face rău nici unuia dintre noi, fie că suntem simpli alegători, politicieni, persoane publice sau cetățeni de rând. Din perspectiva asta, l-am întrebat pe Radu e lipsește atunci când ne uităm la viața publică. “Curajul dialogului cu celălalt pe subiect și nu pe persoană. Curajul de a ajunge prin demers rațional (cu propriul creier) la o concluzie și nu influențat de grup, TV, tradiție etc. Curajul de a ne analiza/aerisi convingerile puternice și, dacă e cazul, de a le înlocui cu altele mai bune. Cu alte cuvinte, curajul de a ne răzgândi și de a ne lăsa convinși de către celălalt.”.
Energia bună din zona civică îl motivează. Zice el că trăim într-un sistem unde ai pârghiile necesare să miști lucrurile. Depinde doar ce faci cu ele. Crede foarte mult și în puterea exemplului personal. “Dacă eu nu blochez intersecția, văd și alții, nu o vor mai bloca nici ei”.
Dacă vrei să iei exemplul lui Radu și să fii donator al Fondului pentru Democrație, intră în contul tău.